Dimineata unui nou inceput

Cred ca toate inceputurile au avut la origine o schimbare in viata cuiva , un soc mare care a rupt sufletul in doua dupa care a trebuit sa te ridici din propria-ti cenusa si sa renasti din nou , sa te reorientezi si sa te reinventezi . Pentru unii e mai greu , pentru altii mai usor , altii nu se mai ridica deloc .Eu vreau sa cred ca deja m-am ridicat , sunt ce-i drept cam sifonata  dar nu prea mai imi pasa ….. inauntru e acelasi suflet care sufera , iubeste si dispera si inca nu stie ce-i ura ! E simplu sa vorbesti , sa judeci si sa comentezi din spatele unui ecran , dai click si te-ai postat pe net …. e tare greu insa sa mai repari ce a ajuns deja in aer in cazul in care vrei sa mai repari … si atunci intervine nepasarea si te afunzi in comentarii inutile si in final ajungi si tu si ceilalti in propria mocirla de cuvinte … cuvintele ar fi trebuit inventate cu scopul de a exprima trairi , evenimente  din cele mai placute nu de a exprima nemernicia vietii , de accea trebuie sa te gandesti nu de doua ci de noua ori inainte sa dai click si sa  arunci pe net gunoiul din propria ograda …. cine o mai fi inventat si internetul??!  Dar aici , acum  este vorba despre mine , nu am nimic de castigat si nimic de pierdut deci nu va pierdeti timpul cu redactat mesaje sententioase pentru ca vor fi trecute mai intai prin filtrul regulilor mele si nici o mizerie nu va fi afisata !

19 comentarii

  1. Maryah said,

    27 Iulie 2010 la 9:42 am

    Sa fie un nou inceput mai bun, plin de lucruri frumoase si pozitive… un inceput de „primavara” aici, pe blogul tau.

  2. rania2k said,

    27 Iulie 2010 la 2:21 pm

    Cand Omul face mai mult decat trebuie si mai putin decat poate!

    Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit pentru mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin acea gaura mica.
    Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva Atunci, omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau slab dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

    Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.
    Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
    Nu a putut zbura NICIODATA!

    Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul pe care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata!

    Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati!
    Nu am putea fi atat de puternici cum suntem!
    Nu am putea zbura NICIODATA!
    Am cerut putere…
    Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternica!

    Am cerut intelepciune…
    Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv!

    Am cerut prosperitate…
    Si viata mi-a dat un creier si doua brate pentru a munci!

    Am cerut sa pot sa zbor…
    Si viata mi-a dat obstacole de a le depasi!

    Am cerut iubire…
    Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor!

    Am cerut favoruri…
    Si viata mi-a dat potential!

    Nu am primit nimic din tot ce am cerut…
    Dar am primit tot ce aveam nevoie!

    Am invatat ca trebuie:

    Sa traiesc viata fara frica, sa atac toate obstacolele si sa demonstrez ca le pot suporta!

    Cu drag pentru Khadijah,

    Rania Khadryah

    • Khadijah said,

      29 Iulie 2010 la 6:59 am

      Rania povestea ta este foarte foarte frumoasa ! Mi-a mers la suflet si iti multumesc ! Cu drag , Khadijah !

  3. 27 Iulie 2010 la 3:10 pm

    Chiar daca nu sunt intrutotul de acord cu aceasta schimbare a ta, pentru ca mi se pare ca renunti (renunti la munca de 2 ani), sunt fericit ca ai reusit sa gasesti o noua modalitate de a ne fi aproape si de a te putea citi….
    Viata nu este intotdeauna asa de usoara, precum spunea si Rania Khadryah „Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati!”, trebuie sa trecem prin greu ca sa aflam ce este fericirea….
    Sper ca acest nou proiect sa dureze mult mai mult decat cel anterior…
    Succes Khadijah!
    Ma salama!

    • Khadijah said,

      29 Iulie 2010 la 7:01 am

      Relu multumesc din suflet .Mesajele voastre m-au ajutat enorm. Nici eu nu mai sunt de acord cu decizia aceea de aceea am revenit asupra ei ! Ambele proiecte vor dura ! Promit !
      Maa salama !

      • 30 Iulie 2010 la 9:34 pm

        Acest mesaj schimba total situatia :D…. imi pare bine ca revii si la vechiul proiect…
        Ma salama!
        P.S: Stiu ca nu este locul potrivit dar: cum este mai corect: Ma salama sau Maa salama?

      • Khadijah said,

        2 August 2010 la 5:35 pm

        Sa fie intr-un ceas bun Relu ! Relu „maa salama ” il scriu asa cu 2a deoarece se aude un ” A ” lung in cuvantul „maa” .. se intelege si cu un singur A si cu doi A , tot ” cu pace ” inseamna !

    • anckutza2001 said,

      7 August 2010 la 11:09 pm

      Si eu sunt de acord cu Relu in cea ce spunea si anume ca viata nu e usoara, chiar deloc. Din contra ne cam ” trage suturi in fund”, in speranta ca ne va dobora. Tocmai din aceasta cauza trebuie sa fim tari pe pozitie, sa infruntam ce este greu in viata,vor veni acuze la adresa noastra ( adevarate sau neadevarate), care trebuie gandite la rece si rezolvate incetul cu incetul. Iar in momentul in care ai trecut peste hop-ul respectiv, privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva, mai buna, cred.
      Toate cele bune spre tine Khadija si as dori sa ramai ” balsam pentru sufletele noastre” asa cum ai fost intotdeauna. Pupici.

  4. Silvia s said,

    28 Iulie 2010 la 10:01 am

    succes pe noul drum si sa fie un inceput ,o schimbare ,cateodata mai avem nevoie si de asa ceva.

    • Khadijah said,

      29 Iulie 2010 la 7:09 am

      Multumesc frumos ! Cateodata mai avem nevoie da … dar vechile obiceiuri tot nu se uita si revenim ( la sentimente mai bune ) Voi impleti drumurile si sper sa iasa totul bine !

  5. Asmaa said,

    28 Iulie 2010 la 11:39 pm

    Bafta si mult noroc cu noul proiect, e bine sa te avem mereu in preajma cu noutati. Multa putere si curaj si fie ca noul drum sa-ti fie intesat de SUCCES.

    • Khadijah said,

      29 Iulie 2010 la 7:11 am

      Asmaa , multumesc din suflet ! Ma bucur ca esti alaturi de mine ! Voi face ce stiu si ce pot eu mai bine sa fiu pe placul tuturor !

  6. Alexandra said,

    31 Iulie 2010 la 1:07 am

    Draga mea prietena,fiecare ne ridicam ,renastem ,ne reinventam,numai ca unii din prefera sa ramana in mocirla,si sa arunce vorbe usturatoare fara sens,sa jigneasca fara sa cunoasca defapt realitatea.Stii ca sunt multe persoane care vad aschiile in ochii celuilalt dar nu vad barna din ochiul lor.Ma bucur ca nu ai simtit ura ,dar nu te intrista niciodata pentru rautatile si galceava altora.Aceste persoane ar trebuie sa multumeasca celui de sus ca te-au cunoscut.Tot ceea ce ni se intampla rau sau dureros nu este intamplator,ni le da Cel de Sus,ca sa invatam sa fim mai puternici si sa invatam sa ne construim drumul ,sa invatam sa ne alegem pe cei apropiati sufleteste si mai ales sa fim mai buni.Pe internet posteaza multa lume,si multi vor sa apara ceea ce nu sunt defapt,dar arunca sageti otravitoare si au o placere bolnaviciosa sa raneasca din cauza ca au esuat,nu si-au atins scopul,au ramas tot in mocirla din punct de vedere moral.Te rog din suflet sa ii ignori si sa fi mereu cu zambetul pe buze,asa cum te-am cunoscut deoarece esti un o fiinta minunata,responsabila,si nu merita sa ai lacrimi pentru niste oameni ratati moraliceste in primul rand

    • Khadijah said,

      2 August 2010 la 5:40 pm

      Alexandra multumesc frumos pentru cuvintele de incurajare ! Voi incerca sa nu mai pun la suflet rautatile nimanui si sa-mi vad de treburile mele asa cum consider eu de cuviinta pentru ca in final nu trebuie sa dau socoteala nimanui de actiunile mele .Iti doresc si tie bafta si succes in tot ceea ce ti-ai propus sa realizezi !

  7. rania2k said,

    31 Iulie 2010 la 2:39 pm

    Imagini rasturnate…

    Cu mult tim in urma, in vremurile de demult, pe cand oamenii inca mai credeau in legende, fantome si vrajitori, traia un vrajitor renumit pentru puterile sale.

    Acesta locuia intr-un sat uitat de lume, intr-o casa cu totul si cu totul din oglinzi!
    Toata lumea stia de acel loc si toata lumea il ocolea… Toata lumea, afara de o fiinta.

    Un catelus, vesel din fire, auzise despre casa vanatorului cu totul si cu totul din oglinzi. Asa ca s-a hotarat sa viziteze acel loc.
    Zis si facut, s-a indreptat spre casa vrajitorului. Cand a ajuns, a sarit fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada. Cand deodata… ce sa vezi???
    In fata lui, in spatele lui, peste tot in jur, aparusera alti catelusi, sute, poate chiar mii, care la fel si ei, erau veseli si dadeau din coada!
    Catelusul nostru a zambit si a primit inapoi o multime de zambete!!! Toti ceilalti catelusi ii zambeau la fel de fericiti si prietenosi ca el! Cand a plecat, s-a gandit: „hammmmmmm! este un loc minunat! hammmmmm!!! ma voi intoarce sa il vizitez! ham! ham!”

    In acelasi sat, un alt caine, dar nu la fel de fericit ca si catelusul nostru, ba chiar posomorat si morocanos, a auzit si el de casa vrajotirului si de catelusul neinfricat care a fost sa o vada! Asa ca s-a horat sa mearga si el la casa cu pricina!
    A urcat cu greu scarile, cam „plouat” si cu codita intre picioare si capul lasat.
    Cand a vazut o multime de caini neprietenosi si posomorati ca se uitau la el, s-a suparat si a inceput sa maraie: Hrrrrrrrrrrrrr!!!!!! Cand ceilalti caini au inceput si ei sa maraie, s-a speriat si a fugit! Odata iesit afara, s-a gandit: „Hrrrrrr!!! Ce loc ingrozitor!!!! HRRRRRRR!!!Nu ma mai intorc acolo niciodata!!!hrrrrrrr hrrrrr!!!”

    Motto: Depinde de noi cum privim lucrurile si in general, primim inapoi tocmai ceea ce oferim!

    Cu drag,

    Rania Kadryah

    • Khadijah said,

      2 August 2010 la 5:47 pm

      Rania , minunat ! Minunata pilda … banuiesc ca tot tu ai scris-o ! Prin urmare zambeste lumii si lumea iti va zambi inapoi ! Te-ai gandit sa faci o carte cu povestioare pentru copii ??!!

      • rania2k said,

        2 August 2010 la 10:55 pm

        Khadijah sa stii ca m-am gandit la asa ceva inca de pe vremea cand am inceput sa lucrez cu copii! Sper ca intr-o zi sa mi se materializele visul si tare mult mi-as dori sa am un shop cu hand made articles! Am lucrat timp de ani cu copii si am facut tot felul de lucrusoare, care mai de care mai diferite! De la martisoare pana la papusele din ata!

        Pupici!

        P.S.: Dar tu te-ai gandit sa scrii o carte pentru cei mari dintre noi?🙂

  8. rania2k said,

    2 August 2010 la 10:56 pm

    ps: 9 ani :D:D:D lol…. ma scoate din minti tastatura!!! :)))))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: