Gradina cu pesti din Cairo – Genenit Al Asmak

Ratacind pe strazile Zamalek-ului in cautarea Ambasadei Romane am zarit printr-un gard ponosit si acoperit de ceva arbusti, doua statui faraonice lipite una de cealalta, cu fetele ciuntite de timp sau poate de oameni. Ridicand privirea am croit in inaltul cerului o forma ce se arata a fi o formatiune muntoasa care la baza era despicata de tunele in capatul carora se intrezarea lumina. Grabita sa rezolv treburile ce le aveam la ambasada , am luat repede puncte de reper pentru a reveni  in acel loc. Un echipaj cu doi politisti se afla chiar in fata mea, am intrebat unde este strada pe care o cautam si cu stupoare am aflat ca era doar la cativa metri in fata mea si in acelasi timp exact in capatul acestei gradini.Excelent ! Aveam sa revin peste cateva ore ! Intrarea se afla pe partea cu Nilul in strada Gabalaya in Zamalek si se numeste in araba Genenit Al Asmak – Gradina cu pesti.  Biletul de intrare pentru egipteni este 3 lire iar pentru straini 20 de lire. La locul de joaca amenajat in parc care se afla cum intri pe o alee in partea stanga, se mai plateste separat inca 3 lire. Tot langa locul de joaca pentru copii se afla un pom cu tulpina foarte groasa si crengi stufoase si umbroase. De jur imprejurul pomului sunt asezate bancute formand un cerc. In momentul  vizitei bancile se vopseau proaspat cu vopsea verde. Dupa o tura in leagane si balansoare  ne-am indreptat catre formatiunea muntoasa plina de scari si scarite in toate directiile. Am aflat ulterior ca locul acesta este un loc de intalnire romantica datorita intimitatii ce o ofera.

Podul de lemn peste lacul artificial din Genenit Al Asmak

Pana sa ajungem sa urcam a trebuit sa trecem un pod de lemn ce traversa un lac artificial amenajat…din pacate era gol. In capatul podului printre palmieri se afla o statuie formata din 2 pesti construiti din pietricele pe corpul carora curge lin apa.

Tunelele in formatiunea muntoasa  ma cheamau sa explorez dar pana sa ajung la una dintre intrari la picioarele mele se  aflau cateva zeci de trepte. Si asa am inceput urcusul.

Cu cat ne ridicam mai sus si mai sus simteam cum in jurul meu blocurile dimprejurul gradinii se inalta si ele o data cu mine ca niste colosi de beton  cenusiu.

Eram in mijlocul unei gradini verzi si linistite cu toate ca ma aflam in mijlocul tumultuosului Cairo. Forme colturoase de un bej aprins se impleteau peste tot, urmand scarile ce duceau in toate directiile. M-am oprit doar pentru o clipa sa respir si sa admir peisajul. Inca nu imi venea sa cred ca acel loc exista acolo de ani de zile iar eu abia acum il descopeream. Si am urcat pana in cel mai inalt varf de unde strazile, masinile si oamenii au disparut. Pana si Nilul, si el a disparut. Era o oaza de verdeata de jur imprejur inconjurata in zare doar de ultimele nivele ale blocurilor.

Am gasit un mic tunel si o intrare. Linistea aceea mult prea fara glas m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte de a intra in tunel.  Am tras aer in piept  si mi-am clatit inca o data ochii cu verdele din jur.

Coborand cateva scari din acel tunel am descperit ca inauntru formatiunii se aflau de fapt pestii, pestii cei ce dau numele gradinii. Aici erau, in aceea grota cu doua nivele.

Sculptate in zidurile grotei se aflau cateva acvarii cu pesti  vii, conservati in borcane, impaiati sau poate din plastic.

Deodata  un puternic miros de “nu stiu ce“ m-a izbit puternic in piept. Senzatia de prospetime a disparut si de undeva din spatele meu am auzit un falfait de aripi. Cautand cu privirea pasarea misterioasa am observat ca tavanul grotei era intocmai ca o pestera cu stalactite. Ce putea trai in aceea intunecime ascuns intre turturii maronii ai grotei. Liliac, a fost primul lucru care mi-a trecut prin minte. Dupa ce am pierdut cateva minute si cateva zeci de poze de pe memoria aparatului de fotografiat m-am lasat pagubasa caci liliecii nu vroiau sa se arate si pace. M-am intors la acvariile cu vietati marine si am coborat pe o scara spiralata pana jos la baza. De pe scari se observau cateva display-uri de animale intr-o lumina difuza de culoare verde sau maronie.

Rechini, foci, broaste, schelete se aflau in vitrinele de la nivelul inferior alaturi de un acvariu cu pui de crocodili. Curios tare  baiatul meu a intrat in vorba cu unul dintre ingrijitori care ne-a si facut un tur, explicand pe rand ce era in fiecare vitrina, ce maninca pirania aflati in alt acvariu sau ce varsta aveau crocodilii si alte informatii pe care nu le-am putut asimila caci erau in araba. Baiatul meu insa savura fiecare cuvant. Eu inca auzeam falfaitul acela de aripi. Ne-am reintors in locul unde daca ridicai privirea se aflau liliecii. Inca fascinata de locuinta inaripatelor am ramas cu privirea atintita in sus. Ingrijitorul mi-a oferit un scaun si a inceput sa povesteasca. Era unul din momentele in care am regretat ca nu intelegeam tot ce mi se povestea. Franturi din povestirile ingrijitorului indicau ca aici s-au filmat o multime de filme egiptene, ca pe vremuri era apa si lebede in lacul secat de afara, ca unul din nemuritorii artisti egipteni  Abdel Halim Hafez vizita des gradina si a si filmat aici cateva secvente din filmele sale. Cu urechile la ce povestea cu atata patos ingrijitorul, eu ramasesem cu privirea tot in sus poate poate apare liliacul. Observand interesul meu pentru creaturile ce le avea in grija, omul a inhatat un fel de matura foarte lunga cu fire flexibile si a inceput sa o vanture inspre plafon.  Deranjati liliecii au inceput sa zboare in toate directiile dar nici gand sa se arate. Mi-am mai incercat norocul cu cateva poze dar nu am surprins nimic desi atunci cand flash-ul blitului a aprins intunericul, sute de luminite ca niste licurici grupati doi cate doi erau indreptati catre mine. Iata-i acolo cocotati, doar ochii  le stralucesc in intuneric.

Ingrijitorul mi-a spus sa vin dimineata urmatoare sa ii vad pentru ca atunci el curata pestera iar liliecii coboara, vin mai aproape. Cum curata pestera? Pai asta m-am intrebat si eu apoi fara sa astepte intrebarea mea, omul mi-a spus ca dimineata uda cu apa cu furtunul plafonul pesterii pentru a da jos rezidurile lasate de lilieci. Mi-am luat ziua buna de la ingrijitor, i-am dat si lui bacsisul de rigoare, acolo cat o ciocolata si am iesit exact pe langa cele doua statui faraonice de care aminteam la inceput.

Am ocolit formatiunea muntoasa si ne-am indreptat catre iesire. Imi parea rau ca plec, habar nu aveam ca eram acolo de mai bine de doua ore si ma astepta in afara gradinii alta lume. Strazile si traficul infernal din Cairo cu care aveam sa ma confrunt si sa-l invat din mers!

5 comentarii

  1. Aliaa Bostan said,

    16 Ianuarie 2012 la 8:36 am

    Waw, nu ti-am mai spus ca frumusetea e in ochii privitorului? In aceeasi gradina am intrat in prima sapamana a existentzei mele in Egypt, 26 August-3 Septembrie 1990. Chiar o sa ma uit pe poze sa vad in ce z i anume. Dar cine a avut ochi sa vada mai mult decat cateva acvarii incorporate in stanca, si multe mese in acel spatiu verde? Doar se decideau detaliile nuntzii care avea sa aiba loc in cateva zile, iar eu eram covarsita de impactul acestei noi culturi si civilizatii, strivita intre datoria de traducator mamei, care nu ntzelegea decat romana si propriiile drame personale. Chiar mi-a trecut de cateva ori prin minte sa o revizitez, de data asta dandu-i prioritate, dar nemaiexistand persoanele cu care am fost, ca sa imi sugereze locatia ei, a ramas doar la stadiu de vis nerealizat. Prin tine acum s-a declansat avalansha amintirilor. Trebuie sa ma iei cu tine oriunde mergi, a un detector de locuri frumoase particular tie. Imprumuta-mi ochii tai. Felicitari pt articol si fotografii, esti minunata!

    • Khadijah said,

      17 Ianuarie 2012 la 10:25 pm

      Aliaa multumesc pentru cuvintele tale frumoase dar usor triste. Sunt convinsa ca din 1990 locul s-a mai schimbat dar sigur te vei regasi traind momente de demult uitate. Cat despre frumusetea sau uratenia acestei tari , fraza ta spune totul nu ? ..”Frumusetea e in ochii privitorului” !

  2. abbulafia said,

    26 Februarie 2012 la 3:50 am

    foarte frumoasa descrierea,cu nerv si cu talent.Mi-a placut,mai ales ca insotita de poze iti faci o impresie si mai exacta

  3. 18 Martie 2012 la 3:40 pm

    Nu am stiut de gradina asta . Cu siguranta as fi vizitat-o🙂
    Traiesti in Egipt?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: